Era in iarna lui 2014 cand am descoperit fotografiile realizate de catre Vlad Eftenie in Bucurestiul inzapezit. M-au fascinat din prima clipa imaginile superbe, care mi-au intarit convingerea ca un bun fotograf este in primul rand un artist, un om care vede in realitate fatete pe care ceilalti poate nu le observa sau nu le constientizeaza. Despre Vlad Eftenie, fotografie, arhitectura si marketing online va invit sa cititi in cele ce urmeaza.
1. Buna Vlad, iti multumesc pentru ca ai acceptat sa realizam acest interviu! Spune-ne in cateva cuvinte cine esti si cu ce te ocupi
Sunt arhitect, lector doctor, cadru didactic in cadrul UAUIM Bucuresti, membru al departamentului Sinteza de Proiectare, titular al cursului de fotografie, privita prin prisma metodei complexe de investigare in planul imaginii de arhitectura si urbane. Am initiat-o astfel prin studiul doctoral, cu titlu de inovare in domeniu. Sustin numeroase workshopuri, seminarii avand ca subiect „storytelling-ul” vizual, autor si co-autor de expozitii cu tema urbana, de arhitectura si de strada. Sunt pasionat de asemenea de explorari, de muzica buna, de plimbare.
2. Cand ai decis sa devii fotograf si ce te-a determinat sa incepi aceasta activitate?
Dupa absolvirea facultatii, am simtit o nevoie esentiala de a explora si de a descoperi lumea. Aparatul foto s-a dovedit atunci cel mai bun instrument pentru a indeplini aceste nevoi. Am pornit de la zero, sunt autodidact, nu am avut nici cea mai mica afinitate pentru fotografie si tehnica, pana in acel moment. Formarea de arhitect mi-a oferit cel mai probabil o baza in ceea ce priveste perceptia spatiala, simtul de orientare, intelegerea mecanismului urban. Probabil ca fotografia, ca de altfel orice fapt sau instrument relevant, a aparut doar cand am fost pregatit sa ma deschid spre aceasta. Usor-usor, m-am aventurat creativ, am simtit ca pot exprima lucruri pe care doar eu le vad si ii mira pe ceilalti. Mediul digital, abia devenit accesibil, mi-a oferit un teren de joaca cu alternative nelimitate. Apoi am pasit pe teritoriul filmului, am invatat tehnica fotografiei, m-am apropiat de lumina buna, de „momentul de gratie”, am aflat lucruri despre mine si despre lumea observata pe care nu le stiam inainte, m-am transformat decisiv. Fotografia a adus cu sine un mod de viata.
Sursa foto: Vlad Eftenie
3. Spune-ne mai multe despre arhitectul Vlad Eftenie
Formarea de arhitect, asa cum am realizat-o ca student al UAUIM, a adus cu sine o aprofundare a capacitatii de sinteza, a gandirii sistemice, a adus cu sine disciplina, capacitatea de a ierarhiza si prioritiza, o cultura si o educare vizuala, chiar si o rezistenta fizica si psihica la efort si factori de stres. O formare extrem de binevenita, as aprecia, pentru lumea in care traim. Ca arhitect si membru al biroului de proiectare Baumarc am avut sansa sa contribui, sa fiu implicat in foarte multe proiecte de elaborare a unor strategii urbane, de edificare a unor cladiri administrative, ansambluri cu functiune educationala, rezidentiala, comerciala, spitaliceasca. Atat proiecte pentru cladiri noi, cat si de restaurare a unor monumente. Am proiectat si obiecte de mobilier sau amenajari interioare. Am colaborat cu arhitecti straini, in cadrul echipei biroului am castigat concursuri complexe de arhitectura, atat in tara, cat si in strainatate. Arhitectura este un domeniu absolut minunat, solicitant, care cere dedicare si formare continua.
Sursa foto: Vlad Eftenie
4. Revenind la fotografie, cum iti alegi subiectele pentru sesiunile foto? Care este inspiratia pentru fotografiile tale?
Atunci cand fotografiez pentru mine, las subiectele sa ma aleaga, sunt situatii care asteptau sa fie fotografiate. Iubesc atmosfera orasului, lumina buna, cadrul cotidian in care pot afla ceea ce nu vad ceilalti, in care pot declansa cuantic acele straturi pana atunci invizibile, doar prin simpla dorinta de a le scoate la lumina. Cand iti doresti sa se intample ceva interesant, aceste situatii incep sa ti se arate. Im plac apusurile urbane, rasariturile la mare, drumurile Dobrogei, imi plac peisajele in care ai loc sa respiri, drumurile deschise, contemplarea activa. Totul ma ajuta sa fiu inspirat si sa ma regasesc in liniste. Fotografiez in fiecare zi, ma plimb in fiecare zi, profit de orice ocazie pentru a ma deplasa pe jos, ca pieton, si imi „desenez” traseul astfel incat sa imi dau ocazia de a observa si fotografia ca „terapie” zilnica”. Poti descoperi orasul dincolo de ideea de „deplasare cu masina, cu scop precis intre un A si un B intre care nu exista nimic”. Orasul este locul poeziei cotidiene, care se arata celor deschisi si curiosi sa o afle. „Trec in fiecare zi pe acolo si nu am vazut aceste detalii”, mi se spune adesea la imaginile postate pe retele. Ca sa poti sa vezi, trebuie intai sa crezi.
Atunci cand fotografiez „o comanda”, fie ca este o cladire, sau un obiectiv cu vocatie de patrimoniu, o iau ca pe o provocare de a arata ceva nou, intr-un mod nemaivazut pana atunci. Incerc sa fiu personal, creativ, inovator. Cateodata reusesc. Fotografia de arhitectura trebuie sa exprime in cele din urma o poveste, sa fie o oglinda a umanitatii pe care arhitectura o contine si o declanseaza, ca gest edificator.
Sursa foto: Vlad Eftenie
5. Ce tipuri de fotografii au inregistrat cel mai mare succes si cum a evoluat continutul de fotografie in cazul tau de-a lungul timpului?
Cand evaluez propriile fotografii, de cele mai multe ori ma pot referi la doua tipuri de imagini: cele care imi plac mie si nu plac celorlalti, si cele populare, dar cu care eu sunt mai reticent. Imi pare bine cand o imagine devine virala, desigur, pe de alta parte, ce place celor mai multi, este foarte simplu si usor de inteles, se consuma repede. Pe retele nu postez niciodata fotografie de arhitectura, ar fi inutil sa caut reactii. Cel mai mare succes il au, desigur, pisicile, accentele de rosu, rasariturile si apusurile, imaginile din drona. Imaginile din locuri exotice plac pana la punctul in care se instaleaza invidia si atunci reactiile inceteaza. Poti crede foarte usor ca nu e bine ce faci, daca nu ai avea un minim bagaj de autoevaluare corecta, sau poti crede la fel de bine ca esti cel mai bun fotograf din lume, pentru scurt timp. E gresit sa iti masori talentul in functie de reactia retelelor sociale sau cautand sa raspunzi la „ceea ce place”. Te anulezi pe tine insuti, in acest fel, nu mai esti autentic.
Inainte sa apara expunerea pe retele, fotografia clasica era inca apreciata, lucrul pe film care necesita timp de pregatire, de developare era respectat, nu exista inca intrebarea „E de azi?”, lucrul in alb-negru se simtea magic, subiectele puteau fi profunde, reportajul, street-ul autentic. Acum acestea au devenit teme de nişă, prevaland preferinta pentru subiecte lejere enumerate mai sus, care nu necesita un efort de parcurgere, de intelegere, intre doua scroll-uri de ecran. Publicul slefuieste acum expresia artei vizuale, in loc ca aceasta sa determine nasterea de noi intrebari, de aflari, iar acest lucru este extrem de nociv.
Sursa foto: Vlad Eftenie
6. Stiu ca esti cadru didactic universitar. Spune-ne ce discipline predai si unde?
In cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti, sunt membru al departamentului „Sinteza de proiectare”. Predau, asadar, programe complexe de arhitectura, la atelierul anilor 4 si 5. Indrum diplome si disertatii. Din 2010 am introdus in programa cursul de Fotografie, ca „instrument de studiu metodic in planul imaginii urbane si de arhitectura”. Predau acest curs anului 3 Arhitectura si anului 1 Urbanism si Peisagistica. Este un curs foarte iubit de studenti si mereu se termina rapid locurile alocate pentru inscriere.
Raspund cu placere si solicitarilor din afara mediului academic de a preda fotografia dupa metoda proprie, diseminez astfel in spatiul social informatii specifice domeniilor Arhitecturii si Urbanismului, am fost mereu extrem de placut suprins de deschiderea si afinitatea publicului spre aceste domenii. Cursurile de educatie estetica, de „storytelling” vizual si de lucru cu telefonul mobil sunt mereu sold-out.
Sursa foto: Vlad Eftenie
7. Cat de important consideri ca este marketingul on-line pentru promovarea unui fotograf, dar pentru promovarea unui arhitect?
Online-ul face astazi parte organic din viata noastra. Ne procuram majoritatea informatiilor din acest mediu care inlocuieste treptat ziarele sau televizorul. Pentru orice dam un „search”. Arhitect sau fotograf sau orice profesie liberala pot beneficia din plin de ceea ce numim „awareness” prin natura prezentei in online a unor galerii de imagini cu ceea ce produc si a unor informatii specifice. Recunoasterea publica intareste renumele, iar acesta sustine recunoasterea, desigur, dar aceasta se construieste doar prin prisma calitatii constante a activitatii, in timp. In online totul e posibil, poti deveni erou peste noapte, poti plati publicitate. E bine sa poti discerne intre fatada si continut, intre „fake” si autentic. Aici e importanta o trasabilitate in timp a activitatii si persoanei respective. Munca asidua, talentul, implicarea, perseverenta, calitatea rezultatelor palpabile, recomandarile tertilor sunt cea mai buna carte de vizita.
8. Care sunt platformele social media pe care le utilizezi? Ce alte instrumente folosesti pentru comunicare/promovare online, dar offline?
Site-ul web propriu, Facebook, Instagram si Youtube. Nu platesc publicitate, totul este dezvoltat organic si natural, cred ca este cel mai bine asa. Cine este interesat sa afle ceva anume, cu un Google search poate afla cam orice isi doreste. In offline organizez workshopuri, seminarii, expozitii, acolo e o buna ocazie sa mai povestesc fata in fata cu cei interesati de ceea ce fac eu si sa aflu la randul meu multe lucruri noi. Mutarea in online a vietii sociale modifica unele comportamente si obiceiuri, ma intreb peste 30 de ani cum vom mai interactiona atunci cand ne vedem pe viu.
9. Cum ai descrie piata actuala de fotografie din Romania? Dar cea de arhitectura?
Fotografia este foarte la inceput in Romania. Foarte putini ii recunosc valoarea si o pretuiesc, foarte putini se educa profund in acest domeniu, exista inca incidenta lui „dar de ce sa coste atat? sunt doar poze, oricine poate sa faca poze, il chem pe nepotul meu si face el”. Exista piata fotografiei de evenimente. Nu activez acolo, asa ca nu pot formula o opinie avizata. Exista si o piata emergenta in fotografia de arhitectura, dar este inca subevaluata. Nu se pot vehicula tarife comparabile cu cele din Europa din simplul motiv ca ar exista o retragere imediata a clientilor. Am intalnit insa si cazuri fericite si ma bucur sa pot contribui la slefuirea si sedimentarea acestui domeniu la noi. E important ca fotografii sa isi pretuiasca munca si talentul, inainte de orice, doar asa pot fi pretuite si de clientii potentiali.
Partea buna este ca multi oameni isi doresc sa invete si platesc cursuri si seminarii si workshopuri, dar ar fi ideal daca fotografia de cea mai buna calitate s-ar face de la sine, fara efort. Asa ca mai trebuie lucrat la partea practica.
Domeniul proiectarii de arhitectura recunoaste acum un reviriment, au existat cateva momente de criza (in 2008 si recent, in contextul pandemiei), programele de arhitectura se ajusteaza si ele – acum prevaleaza cele de locuire individuala sau colectiva, in detrimentul edificarii cladirilor de birouri care dominau piata, pana nu demult. Restaurarile sau conversiile incep si ele sa fie din ce in ce mai prezente prin exemple de bune practici. La noi, fata de tarile din vest, unde arhitectul este o parte precisa a unui mecanism complex, acesta trebuie sa stie sa gestioneze absolut totul, de la avize si pana la prize si clante, viata lui nu este deloc usoara.
10. Ce planuri de viitor ai in ceea ce priveste activitatile de fotograf si arhitect? In ce directii crezi ca se îndreapta cele doua tipuri de activitati in Romania?
Nu am avut niciodata un plan. Am lasat lucrurile sa se intample si am mers impreuna cu ele, in acest fel am ajuns mereu unde trebuie. In fotografie pot spune ca am lasat un semn distinct si ma bucur enorm in sinea mea ca am gasit acel lucru caruia sa ma dedic si sa il fac cat de bine pot, apoi sa inspir si pe altii. Fotografia m-a dus departe, m-a adus in fata oamenilor si mi-a adus bucurii sufletesti si implinire, atat in domeniul practicii propriu-zise, cat si a teoretizarii si predarii ei. Recent am lansat suportul de curs pe care il sustin la UAUIM, am avut bucuria ca primul tiraj sa se epuizeze rapid, urmeaza sa fie tiparit al doilea.
Ca arhitect ma informez in permanenta legat de evolutia domeniului, de cele mai noi realizari, contribui in cadrul biroului de proiectare in cadrul caruia activez si sper ca lumea sa fie un loc mai bun, cu cladiri care sa inspire si sa genereze o viata mai frumoasa.
Daca fotografia are tot locul si timpul din lume sa se maturizeze, sper sa iasa din capcana in care numarul de like-uri este sau nu oglinda talentului, publicul de pe retele decide ce e valabil si ce nu, daca nu pozam pisici, accente de rosu, rasarituri si apusuri nu conteaza ce postezi, iar alb-negru este un sacrilegiu. Din pacate aceste realitati devin din ce in ce mai acute si distorsioneaza modul in care este perceputa fotografia, la scara larga. Cand fotografia de buna calitate, profunda, cu mesaj, devine subiect de nişă, mi se pare ca directia nu e cea buna.
Arhitectura este deja un domeniu fundamentat, cu traditie, ii doresc arhitecti cat mai talentati si clienti cat mai deschisi spre idei si realizari cu o valoare reala. Arhitectura de buna calitate are un impact direct asupra calitatii vietii de zi cu zi.
Sursa foto: Vlad Eftenie
11. Ce ai recomanda unui fotograf la început de drum? Dar unui arhitect?
Sa isi asculte chemarea si talentul, in niciun caz dorinta de a obtine castiguri materiale. Domeniile vocationale isi aleg oamenii, si nu invers. E valabil si pentru fotografie, si pentru arhitectura. Sa afle daca au o chemare in acea directie si sa o urmeze. Sa munceasca fara oprire, doar asa se invata. Atunci cand faci ce iti place, nu mai resimti un efort, oricum. Poti lucra 24 de ore non stop si nu simti cand trece timpul. Sa nu isi doreasca sa fie ca cineva anume, ci sa se caute pe sine insusi, e cea mai scurta cale de a fi autentic, personal. In arhitectura este nevoie de mentori si de coechipieri, nu poti reusi de unul singur, nu este o activitate solitara. Sa afle ce anume le place din domeniul vast si sa il aprofundeze, sa incerce sa devina cei mai buni, in acea directie. Totul vine de la sine cand esti natural pe calea ta si te dedici sincer acelei activitati.
Sursa foto: Vlad Eftenie
Nicoleta Ion 